Acest articol descrie modul în care iau decizii de investiții pe portofoliul meu personal.
Am condensat aici ani întregi petrecuți urmărind piețele, studiind marii investitori, citind intens și învățând din experiență, conștientizând totodată că mai am încă foarte multe de învățat.
Investițiile nu au un punct final. Afacerile evoluează, tehnologiile remodelează industriile, iar noile start-up-uri pun constant la încercare ceea ce odată părea evident. Aceasta este frumusețea și, totodată, consecința capitalismului.
La toate acestea se adaugă cicluri economice de durată variabilă, evenimente de tip „lebădă neagră” (care nu pot fi prezise de nimeni), geopolitica și multe altele. Toate aceste forțe se combină pentru a crea o întrebare la care este extrem de dificil să răspunzi: Ce va urma? Viitorul este, prin natura sa, incert.
Această filosofie reprezintă încercarea mea de a crea o structură în jurul acestei incertitudini. Ea nu are scopul de a prezice viitorul sau de a garanta succesul. Există pentru a-mi restrânge atenția asupra câtorva companii în care cred, a impune disciplină și a preveni luarea deciziilor bazate pe emoții.
Multe dintre aceste principii nu sunt noi. Ele se bazează în primul rând pe înțelepciunea lui Warren Buffett, Charlie Munger, Peter Lynch, Stanley Druckenmiller și a altora.
Filozofia mea de investiții* va evolua odată cu timpul și experiența pe care bursa mă forțează să mi-o formez, dar principiile de bază ar trebui să rămână valabile indiferent de context.

Gabriel BALU, investitor de 6+ ani pe bursa din SUA, peste 200 de investitori trecuți prin programul de mentorat, aproape 2.000.000$ în active gestionate
1️⃣ CONCENTRAREA ȘI NUMĂRUL DE POZIȚII (Este concentrarea risc sau avantaj?)
Dacă intenționez să investesc activ, CONCENTRAREA este esențială. Cei mai buni investitori își concentrează eforturile asupra ideilor în care au cea mai mare încredere.
Deținerea a 20 sau mai multe acțiuni face extrem de dificilă urmărirea corespunzătoare a fiecărei companii. La o astfel de scară, devine aproape imposibil să fii la curent cu concurența, dinamica sectorului, tendințele profiturilor și deciziile conducerii.
Pe lângă asta, studiile arată că după aproximativ 15 poziții, deviația standard a unui portofoliu începe să se apropie de volatilitatea la nivel de indice, fără a beneficia de simplitatea sau eficiența din punct de vedere al costurilor pe care le-ar oferi deținerea directă a indicelui. Investiția activă are sens doar dacă sunt dispus să mă concentrez profund și cu adevărat intens asupra unui număr limitat de companii.
Diversificarea este foarte greșit înțeleasă de aproape toți oamenii care încep pe acest drum al pieței de capital și din acest motiv cei mai mulți vor avea rezultate extrem de slabe. Pentru că se împrăștie în foarte multe acțiuni. Împrăștiere sub masca diversificării…
„Dacă poți identifica șase companii extraordinare, asta reprezintă toată diversificarea de care ai nevoie și vei câștiga foarte mulți bani, iar eu îți garantez că a te aventura într-o a șaptea… în loc să investești mai mulți bani în prima ta alegere, va fi cu siguranță o greșeală teribilă. Foarte puțini oameni s-au îmbogățit datorită celei de-a șaptea idei a lor, dar mulți s-au îmbogățit datorită celei mai bune idei a lor. Aș spune că, pentru oricine lucrează cu un capital normal și cunoaște cu adevărat afacerile în care s-a implicat, șase sunt suficiente, iar eu probabil aș investi jumătate din această sumă în ceea ce îmi place cel mai mult.” - Warren Buffet, cel mai mare investitor al tuturor timpurilor
Nivelul de convingere al lui Warren Buffett reflectă zeci de ani de experiență și o înțelegere extraordinară a afacerilor din aproape toate sectoarele.
Eu nu am ajuns încă la acest nivel. Cu toate acestea, principiul rămâne valabil. Cele mai importante averi au fost clădite pe una sau două afaceri principale, iar dacă ne uităm la orice listă a celor mai bogați oameni din lume, modelul este evident.
Cu toate acestea, cineva care deține patru afaceri private este rareori considerat imprudent, în timp ce deținerea a patru acțiuni individuale, ale unor companii publice, ca investitor, este adesea percepută ca un risc foarte mare. Nu e ironic? De ce ar fi o diferență între 4 companii private și 4 companii publice?
Îți spun eu. Pentru că cele private nu au un preț al acțiunii (o anomalie pe un grafic) care fluctuează zilnic în funcție de dispoziția oamenilor, știrile care apar, activitatea algoritmilor de tranzacționare, emoțiile participanților la piață și orizontul de timp al fiecărui om care decide să cumpere o acțiune.
Singura diferență dintre o afacere privată și una publică este prețul acțiunii (un zgomot uriaș), care există doar în cazul celei publice.
Din păcate, pentru cei mai mulți oameni, acest zgomot contează cel mai mult. Pentru că, în lipsa înțelegerii datelor fundamentale ale companiei din spatele zgomotului, este evident că prețul acțiunii este criteriul alegerii locului în care să-ți plasezi banii.
Personal, intenționez să tratez acest zgomot ca fiind irelevant și să mă concentrez, în schimb, pe capacitatea de generare a profitului și pe performanța pe termen lung a afacerii. Performanța va fi măsurată în ani, nu în trimestre.
⚠️ Totuși, concentrarea fără disciplină și analiză foarte amănunțită este doar o formă deghizată de încredere excesivă, care conduce la aroganță, iar asta este foarte periculos în investiții. ⚠️
Investesc de peste 6 ani, dar constant învăț lucruri noi. Piața este foarte dinamică și ce funcționa până la jumătatea anului 2025, nu a mai funcționat (sau nu a mai funcționat la fel de bine) în ultimul an și jumătate. Ca investitor trebuie să ai o flexibilitate și o capacitate de adaptare la noile condiții ale pieței foarte mari.
Având în vedere acest lucru, intervalul țintă este de 8 până la 15 companii. Pe o piață în scădere, acțiunile cu un grad mai redus de convingere pot fi reduse pentru a mă concentra și mai mult pe cele mai bune idei. Cu toate acestea, în orice moment, o rezervă de lichidități de aproximativ 5-10% este ideală, suficientă pentru a acționa atunci când apar oportunități, fără a rămâne pe margine pe termen nelimitat.
2️⃣ TIPURI DE AFACERI (În ce investesc?)
Afacerea ideală ar trebui să fie ușor de înțeles, să aibă o conducere puternică, vizionară, un avantaj competitiv durabil și perspective solide pe termen lung într-un sector care beneficiază de factori structurali favorabili. Ar trebui să aibă putere de stabilire a prețurilor, un bilanț solid și o alocare disciplinată a capitalului.
Nicio afacere nu va îndeplini perfect toate criteriile. Nu există afacerea perfectă. Totuși, a cere mai mult de la fiecare investiție ridică ștacheta, iar o ștachetă mai înaltă tinde să genereze rezultate mai bune.
De asemenea, trebuie să știu în ce fază a ciclului de dezvoltare a afacerii se află compania pe care o analizez. Sunt 5/6 faze ale ciclului de dezvoltare:
1 - Start-up
2 - Hyper Growth
3 - Self Funding
4 - Operating Leverage
5 - Capital Return
6 - Decline
Mai presus de toate, afacerea trebuie să-și crească în mod constant veniturile. Studiile au arătat că aproximativ trei sferturi din randamentul total pentru acționari pe o perioadă de deținere de 10 ani au provenit din creșterea veniturilor, nu din expansiunea multiplilor de tranzacționare ai acțiunii, adică din evaluare.
Creșterea marjelor este foarte importantă de asemenea, dar creșterea susținută a vânzărilor a fost principalul motor al performanței pe termen lung a acțiunilor.
Creșterea organică prin puterea de stabilire a prețurilor, expansiunea pe piața internă și internațională și noi segmente de piață este de departe preferabilă în detrimentul creșterii bazate pe fuziuni și achiziții agresive sau pe inginerie financiară.
Întrebarea centrală pe care trebuie să ne-o punem este: va mai exista această companie și va fi mai puternică peste 10 ani? Acest singur criteriu elimină majoritatea companiilor „disruptive”, cu povești captivante, dar cu un grad ridicat de incertitudine. Din experiența mea, majoritatea companiilor promovate ca fiind disruptive au sfârșit prin a distruge capitalul. Există excepții, dar acestea sunt rare.
💡 Vor exista ocazii în care o acțiune este atât de ieftină încât calculele indică în mod clar o revenire la valoarea justă, adică o creștere a prețului acțiunii. Astfel de ocazii le numesc ocazii de evaluare, când prețul acțiunii e atât de deprimat, încât o alocare tactică acolo poate face sens, pentru că o revenire este de așteptat.
Totuși, acestea tind să fie poziții pe termen scurt, cu o durată cuprinsă între șase luni și aproximativ 2 ani, menținute până când ipoteza se confirmă. Obiectivul nu este acela de a deține multe astfel de poziții. Accentul trebuie să rămână pe afacerile cele mai previzibile și dominante.
3️⃣ PERIOADA DE DEȚINERE (Cât timp dețin acțiunile?)
„Cele mai bune acțiuni ale mele au fost cele pe care le-am deținut în al cincilea, al șaselea și al șaptelea an, nu în a cincea, a șasea sau a șaptea zi.” - Peter Lynch
Obiectivul este o perioadă lungă de deținere, ideal între cinci și zece ani, fără un plafon strict.
Efectul compus necesită timp. Cu un portofoliu concentrat, nu există niciun motiv pentru o rotație ridicată. Perioadele lungi de deținere reduc impozitele, limitează costurile de tranzacționare și mențin atenția deasupra zgomotului generat de volatilitatea pe termen scurt și de sentimentul pieței.
De asemenea, ele atenuează efectele greșelilor. Dacă îmi aleg momentul de intrare incorect și păstrez poziția într-o perioadă dificilă, este probabil ca afacerea să-și revină, iar poziția să dea rezultate în cele din urmă.
Distrugerea permanentă a capitalului, datorată unei vânzări pe pierdere, este un rezultat mult mai grav decât o performanță slabă temporară.
Peter Lynch a surprins bine ambele aspecte ale acestei situații:
„Când vinzi din disperare, vinzi întotdeauna la un preț mic.”
și
„Dacă ești bun în această afacere, ai dreptate de șase ori din zece.”
O perioadă lungă de deținere ajută în ambele cazuri. Previne vânzările din panică în momentele cele mai nefavorabile și oferă ideilor bune timpul necesar pentru a genera randamente reale.
Piețele de astăzi fac acest lucru mai dificil decât pare. Deoarece tranzacționarea se desfășoară instantaneu, tentația este constantă, iar faptul că tu cumperi și vinzi constant îți dă senzația de progres. Falsa situație de progres…
Perioadele medii de deținere pe NYSE (New York Stock Exchange - Bursa din New York) s-au prăbușit de la aproximativ șapte ani în anii 1960 la mai puțin de un an în prezent.
🟰 Rezultatul: investitorul mediu tinde să înregistreze randamente inferioare față de indicele S&P 500 (indicele pieței americane, care cuprinde cele mai mari 500 de companii din SUA, după valoarea lor de piață/ capitalizare).
Disciplina, răbdarea și disponibilitatea de a rămâne calm se numără printre cele mai puternice avantaje de care dispune orice investitor. Ele sunt, de asemenea, cele mai greu de menținut. Cumpărarea și vânzarea constantă de acțiuni împiedică dezvoltarea instinctului, a simțului și a intuiției care conduc la decizii de calitate superioară sub presiune. Menținerea investiției pe toată durata diverselor condiții de piață, inclusiv a celor dificile și dezorientante, este momentul în care se formează de fapt această capacitate de judecată.
4️⃣ EVALUAREA ACȚIUNII (Cât plătesc pentru ce dețin?)
„Prima regulă în investiții este să nu pierzi bani. A doua regulă este să nu uiți prima regulă.” - Warren Buffett
Pentru a evalua o afacere, folosesc o combinație de:
✔️ Multipli de tranzacționare (P/S, forward P/S, P/GP, P/OP, forward P/OP, P/E, forward P/E, EV/EBITDA, forward EV/EBITDA, P/OCF, forward P/OCF, P/FCF, forward P/FCF), în funcție de faza în care se află compania analizată pe ciclul de dezvoltare a afacerii. Reține că maxim 1-2 multipli din toți cei prezentați aici se aplică în fiecare fază. Deci nu are rost să te uiți la toți pentru o companie pe care o analizezi. Cifrele istorice pe multipli servesc drept punct de referință.
✔️ Model al fluxului de numerar actualizat invers (Revers Discounted Cash Flow, rDCF)
Estimările analiștilor cu privire la Revenue, EPS și Cash Flow-ul pe care o companie le va aduce în viitor sunt privite cu o doză de scepticism și ajustate de mine în jos sau în sus, în funcție de istoricul analiștilor în raport cu ce a raportat real compania.
Această analiză de evaluare mă ajută:
✅ Să îmi găsesc o marjă de siguranță mai mare,
✅ Să nu cumpăr acțiuni când ele sunt foarte scumpe, ci să aștept cu răbdare o revenire la o evaluare mai rezonabilă și
✅ Să investesc mai agresiv atunci când evaluarea se îndreaptă spre zona ieftină sau foarte ieftină
⚠️ Cea mai importantă regulă, indiferent cât de atractivă ar părea compania pe care o analizezi, este să nu plătești niciodată prea mult!
Seth Klarman a exprimat foarte bine acest lucru:
„Un investitor are mai multe șanse să obțină rezultate bune dacă realizează randamente bune în mod constant, cu un risc limitat de pierdere, decât dacă obține câștiguri volatile și uneori spectaculoase, dar cu un risc considerabil pentru capitalul investit. Un investitor care obține randamente anuale de 16% pe parcursul unui deceniu va ajunge, poate în mod surprinzător, să aibă mai mulți bani decât un investitor care câștigă 20% pe an timp de nouă ani și apoi pierde 15% în al zecelea an.”
O pierdere nu este simetrică. Dacă pierzi 20%, câștigul necesar doar pentru a ajunge la pragul de rentabilitate este de 25%. Dacă pierzi 50%, este nevoie de un câștig de 100% pentru a-ți recupera pierderile. Dacă pierzi 70%, această cifră crește brusc la 233%. Matematica pierderilor se acumulează agresiv în direcția greșită, motiv pentru care protejarea împotriva pierderilor reprezintă prioritatea absolută.
Obiectivul NU este acela de a înregistra performanțe spectaculoase în perioadele de creștere a pieței sau de a urmări cele mai performante acțiuni într-un anumit an, acțiuni pe care chiar și o maimuță le poate face (serios, chiar există studiu despre asta 😂).
Ci acela de a obține o performanță superioară limitând în același timp, pe cât posibil, orice potențial de pierdere. Așa se construiește o performanță superioară durabilă, pe termen lung: prin deținerea unor afaceri rezistente și fără a plăti niciodată mult prea mult.
5️⃣ ALOCAREA ȘI DIMENSIONAREA (Cât investesc într-o acțiune?)
„Nu contează dacă ai dreptate sau nu, ci cât de mulți bani câștigi când ai dreptate și cât pierzi când greșești.” - George Soros
Greșelile în investiții sunt costisitoare, iar o singură pierdere mare poate afecta în mod semnificativ randamentele pe termen lung. Dimensionarea trebuie să reflecte convingerea, riscul și protecția împotriva pierderilor.
Am 3 praguri în funcție de care aloc portofoliul meu de acțiuni:
🥇 Poziții principale (între 10-20% pe fiecare acțiune)
🥈 Poziții secundare (între 4-9.99% pe fiecare acțiune)
🥉 Poziții incipiente/ speculative (între 0-3.99% pe fiecare acțiune)
O poziție completă reprezintă aproximativ 20% din portofoliu, dar întotdeauna încep cu o poziție mai mică, deoarece înțelegerea mea inițială nu este niciodată perfectă. Pe măsură ce convingerea mea se consolidează prin cercetare continuă și experiență directă cu afacerea respectivă, poziția poate crește până la ponderea maximă.
În unele cazuri, voi deschide o poziție inițială mai mică atunci când o oportunitate pare să fie limitată în timp, dar încă îmi formez convingerea. De acolo, dacă acțiunea scade și indicatorii fundamentali rămân solizi, adaug la poziție. Dacă convingerea se consolidează, sunt dispus să-mi ridic prețul mediu de achiziție chiar dacă, între timp, prețul a crescut.
În cele din urmă, dacă o poziție deschisă la 5–10% din portofoliu crește până la 25-30% sau chiar 35% din portofoliu deoarece afacerea continuă să înregistreze performanțe bune iar prețul acțiunii crește, o voi lăsa în mare parte să se dezvolte, dar voi analiza evaluarea pentru a mă proteja de riscul de scădere în cazul în care acțiunea a devenit foarte scumpă.
O reducere ușoară a poziției (vânzare de acțiuni) este acceptabilă, dar obiectivul principal este să păstrez poziția în portofoliu și să las efectul compunerii să-și facă efectul. Tranzacționarea frecventă perturbă acest proces și generează o povară fiscală inutilă.
Dacă nu apare nimic suficient de interesant, așteptarea este perfect acceptabilă. A nu face nimic este adesea mult mai bine decât a tranzacționa doar de dragul tranzacționării.
6️⃣ ANALIZA TEHNICĂ (Ce îmi spune graficul?)
Pe termen scurt, prețul este determinat în mare măsură de emoții, de starea de spirit a pieței și de tranzacționarea algoritmică.
Analiza fundamentală are o pondere mult mai mare în procesul meu, dar analiza tehnică adaugă un nivel suplimentar care mă ajută cel mai mult atunci când decid dacă tranzacțiile mele pot fi mai mari sau mai mici.
Dacă observ că o acțiune se apropie de un nivel de suport puternic, își construiește o bază sau se pregătește pentru o potențială scădere suplimentară înainte de a găsi un prag minim, această informație merită luată în considerare. Combinarea acestei interpretări cu convingerea fundamentală face ca decizia de intrare să fie mai bine fundamentată și reduce riscul unei intrări premature neinspirate.
7️⃣ Nu voi tranzacționa CFD, nu voi shorta acțiuni, ci doar Opțiuni
„Pot calcula mișcarea corpurilor cerești, dar nu și nebunia oamenilor.” - Sir Isaac Newton
Ideea de bază care îmi motivează reticența față de CFD-uri și shortat-ul acțiunilor este următoarea:
Poți avea perfectă dreptate în ceea ce privește scenariul optimist/ pesimist al unei companii și totuși să pierzi o mulțime de bani dacă piața rămâne irațională mai mult timp decât îți poți menține tu solvabilitatea.
Câștigul maxim potențial pe care îl poți obține dintr-o poziție short este de 100% (cu leverage 1:1), și asta doar dacă valoarea companiei ajunge la zero. În practică, randamentele sunt mult mai limitate, iar un „short squeeze” (o creștere accelerată pe termen scurt a prețului acțiunilor) te poate falimenta, indiferent dacă teza de bază a fost corectă sau nu.
Pe partea cealaltă, câștigul maxim potențial pe care îl poți obține dintr-o poziție long este nelimitat, dar tot poți pierde o grămadă de bani dacă prețul acțiunii are, după ce tu ai pariat, o scădere dramatică și nu mai ai putere financiară să revii după ce prețul își revine.
Pur și simplu riscurile sunt REALE și sunt mult PREA MARI, pentru un randament potențial, incert. Nu mersi!
Charlie Munger a spus o frază celebră: „există trei moduri în care o persoană inteligentă poate ajunge falită: băutura, femeile și efectul de levier.”
Opțiunile pot fi instrumente financiare mai sigure, dacă le gestionezi corect și îți calculezi riscul la fiecare tranzacție.
Scopul meu este să păstrez lucrurile cât mai simple posibil, concentrându-mă pe investiții în companii pe termen lung. Studiile au arătat de atât de multe ori că este aproape imposibil să bați o astfel de strategie, iar pentru mine, asta este suficient!
Dacă vrei să parcurgi tot acest proces alături de mine, să vezi cum iau deciziile pe portofoliu, cum fac analizele și cum îmi aleg momentele de cumpărare și de vânzare, abonează-te la comunitatea mea de Discord, unde voi documenta tot procesul, 100% transparent și în timp real:
Succes în investiții 🎉,
Gabriel BALU
* Această filosofie nu este a mea neapărat, ci este „împrumutată” de la investitori din SUA mai deștepți decât mine, iar eu preiau doar ce rezonează foarte mult cu modul meu personal de a investi.